Intreaga noastra viata este un vis.Noi traim intr-o fantezie si tot ceea ce stim despre noi nu reprezinta altceva decat propriul nostru adevar.Adevarul nostru personal nu este si adevarul altor persoane,lucru valabil inclusiv pentru iubitele sau iubitii nostrii.
Viata este alcatuita din vise-un numar nesfarsit de vise care se schimba la infinit.Visele au tendinta de a se dizolva,ceea ce explica de ce uitam atat de usor.
Orice om are un vis personal al vietii,care difera complet de visul altor oameni.Noi visam in functie de convingerile pe care le avem si ne modificam visul in functie de felul in care judecam sau in care suntem victimizati.De aceea,visele unui om nu seamana niciodata cu visele altcuiva.Intr-o relatie,noi putem pretinde ca suntem la fel,ca gandim la fel,ca simtim la fel,ca visam la fel,dar acest lucru este absolut imposibil.Orice relatie este alcatuita din doi visatori care au vise diferite.Fiecare visator isi viseaza visul in felul sau propriu.De aceea,este important sa acceptam diferentele care exista intre doi visatori,sa ne respectam reciproc visele.
Noi putem avea mii de relatii simultan,dar fiecare dintre ele se stabileste intre doua persoane si numai intre doua.Eu am o relatie cu fiecare din prietenii mei,dar cu fiecare in parte,nu cu mai multi simultan.
In functie de felul in care viseaza doi oameni,ei creeaza directia acelui vis comun pe care il numim RELATIE.Orice relatie pe care o avem-cu mama,cu tata,cu fratii,cu prietenii-este unica,intrucat noi visam astfel cate un mic vis comun cu fiecare dintre acestia.Orice relatie capata viata din cauza celor doi parteneri.
La fel cum corpul este alcatuit din celule,visele sunt alcatuite din emotii.Exista doua surse principale din care provin aceste emotii-una este TEAMA si toate emotiile care se nasc din teama,iar cealalta este IUBIREA si toate emotiile care se nasc din iubire.
IUBIREA NU PRESUPUNE NICI UN FEL DE OBLIGATII. Teama este caracterizata in primul rand de obligatii. Atunci cand mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru ca trebuie sa facem acest lucru, si ne asteptam ca si ceilalti oameni sa faca anumite lucruri pentru ca trebuie sa le faca. Noi avem obligatii, iar atunci cand avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cat opunem mai mult rezistenta, cu atat mai mult suferim. Mai devreme sau mai tarziu, noi incercam sa scapam de aceste obligatii. Pe de alta parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistenta. Atunci cand iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru ca dorim sa facem acest lucru. Orice actiune a noastra devine o placere; este ca un joc care ne amuza.
IUBIREA NU ARE ASTEPTARI. Teama este plina de asteptari. Atunci cand te temi, faci tot ceea ce faci pentru ca te astepti sa fii nevoit, dar te astepti ca si ceilalti sa faca acelasi lucru, asa se explica de ce teama raneste atat de usor, in timp ce iubirea nu raneste pe nimeni. Noi avem asteptari, iar daca acestea nu se implinesc, ne simtim raniti – nu ni se pare drept. Ii condamnam pe cei din jur pentru ca nu ne-au implinit asteptarile. Cine iubeste nu are asteptari. El face ceea ce face pentru ca doreste si nu este deranjat daca alti oameni nu doresc sa faca la fel, caci el nu interpreteaza faptele altora la modul personal. Intrucat nu se asteapta sa se intample ceva anume, daca lucrul respectiv nu se intampla nu se simte deranjat. Orice s-ar intampla, el nu sufera, caci tot ceea ce se intampla este in regula pentru el. Asa se explica de ce indragostitilor viata li se pare in roz; ei nu se asteapta ca partenerii lor sa faca ceva anume si nu simt obligatii fata de acestia.
IUBIREA ESTE BAZATA PE RESPECTUL RECIPROC. Teama nu respecta pe nimeni, nici macar pe sine. Daca imi pare rau pentru tine inseamna ca nu te respect, ca nu te las sa iei propriile tale decizii. Cand eu iau deciziile in locul tau, inseamna in mod evident ca nu am incredere in tine. Lipsa respectului conduce automat la tentative de a controla viata celuilalt. In marea majoritate a cazurilor, atunci cand le spunem copiilor nostrii cum sa isi duca viata, noi facem acest lucru pentru ca nu ii respectam. Ne pare rau pentru ei si incercam sa facem in locul lor ceea ce ar trebui sa faca ei insisi. Daca nu ne respectam pe noi insine ne va parea rau pentru noi, ni se va parea ca nu suntem destul de buni ca sa reusim in aceasta lume. Cum ne-ar putea respecta altii in aceste conditii? Atunci cand spunem: “Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum sa reusesc”, inseamna ca nu avem nici un pic de respect pentru propria noastra fiinta. Autocompatimirea se naste din lipsa respectului de sine.
IUBIREA ESTE NEMILOASA, EI NU-I PARE RAU PENTRU NIMENI; IN SCHIMB, ESTE PLINA DE COMPASIUNE. Teama este foarte nemiloasa; celui care se teme ii pare rau pentru toti cei din jur. Lui ii pare rau de altii pentru ca nu ii respecta, pentru ca nu ii crede suficient de puternici pentru a reusi. Pe de alta parte, iubirea respecta de toata lumea. Cine iubeste pe altcineva crede ca acesta poate reusi prin propriile sale forte. El crede ca acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-si stabili propriile sale decizii. Nu se gandeste in nici un caz sa ia decizii in locul celuilalt. Evident, daca acesta din urma da gres, el ii intinde mana, il ajuta sa se ridice si ii spune:”Continua. Mai devreme sau mai tarziu vei reusi, sunt convins de acest lucru”. Aceasta inseamna compasiune, care nu are nimic de a face cu mila. Compasiunea se naste din respectul reciproc si din iubire; mila se naste din teama si din lipsa de respect.
IUBIREA ESTE COMPLET RESPONSABILA. Teama evita responsabilitatea, dar asta nu inseamna ca ea nu este responsabila pentru faptele ei. Încercarea de a evita responsibilitatea este una dintre cela mai mari greseli pe care le facem, caci orice actiune are anumite consecinte. Daca facem o anumita optiune, noi vom obtine un anumit rezultat sau o anumita reactie. Chiar daca nu luam nici o decizie, tot vom obtine un rezultat sau o reactie. Intr-un fel sau altul, noi vom ajunge sa experimentam toate consecintele propriilor noastre actiuni si decizii. De aceea, oamenii sunt complet responsabili pentru actiunile lor, chiar daca nu doresc sa fie. Chiar si atunci cand alti oameni incearca sa plateasca in locul nostru, tot vom ajunge sa platim si noi, dar atunci vom plati dublu. Cand altcineva incearca sa fie responsabil in locul nostru, el nu face altceva decat sa amplifice drama.
IUBIREA ESTE INTOTDEAUNA AMIABILA. Teama este intotdeauna lipsita de amabilitate. Ea ne umple de obligatii, de asteptari, ne invata sa nu ii respectam pe cei din jur, sa evitam asumarea responsabilitatii si sa ne para rau pentru altii. Cine s-ar putea simti bine in asemenea conditii? Tot ce se petrece in jurul nostru ne agreseaza, ne infurie, ne intristeaza, ne face sa ne simtim gelosi sau tradati.
Mania nu este altceva decat o alta masca a fricii. La fel si tristetea, gelozia si celelalte emotii care se nasc din teama si care creeaza suferinta. Cine sufera de aceste boli nu poate fi amabil, nu poate sa pretinda ca este bun. Cand nu esti fericit nu ai cum sa te simti bine, deci sa fii bun cu altii. In schimb atunci cand te afli pe calea iubirii nu ai obligatii sau asteptari, nu-ti pare rau pentru tine sau pentru partenerul tau, totul iti merge bine, iar zambetul nu te paraseste nici o clipa. Esti fericit, deci te simti bine, iar aceasta stare se revarsa in mod natural asupra celor din jur. Iubirea este intotdeuna amabila, iar bunatatea ei conduce la generozitate si ajunge sa deschida toate usile. Da, iubirea este generoasa. In schimb, teama este egoista. Cine se teme se gandeste intotdeauna la el. Egoismul inchide toate usile.
IUBIREA ESTE NECONDITIONATA. Teama impune o mie de conditii. Cine se afla pe calea fricii iubeste pe altcineva numai daca acesta il lasa sa ii controleze viata, daca se poarta bine cu el, daca se suprapune cu imaginea pe care si-a creat-o despre el. Si cum nimeni nu se poate suprapune vreodata perfect peste imaginea create de altcineva pentru el, acesta il judeca, iar el se va simti vinovat. Atunci cand ne cream o anumita imagine despre altii iar acestia nu corespund, noi ne simtim rusinati, stanjeniti, enervati, si nu avem deloc rabdare cu ei. Este imposibil sa te porti cu adevarat frumos cu altcineva in aceste conditii. Cine iubeste o face neconditionat, fara justificari. Noi iubim pe altcineva asa cum este si il lasam sa fie cel ( sau cea) care este. Daca nu imi place cum este o femeie , nu are rost sa stau langa ea; asa cum doresc eu sa fie. Noi nu avem dreptul sa incercam sa schimbam pe nimeni, la fel cum nimeni nu are dreptul sa incerce sa ne schimbe pe noi. Daca ne vom schimba vreodata, o vom face pentru ca asa ne dorim noi, pentru ca ne propunem sa renuntam la suferinta.
Cei mai multi oameni isi traiesc viata pe calea fricii. Ei stabilesc relatii, dar numai pentru ca asa cred ei ca trebuie. Atunci cand intra intr-o relatie, ei au un million de asteptari, deopotriva din partea partenerului/partenerei de cuplu si din partea lor. Toate dramele si toate suferintele relationale se nasc din cauza faptului ca oameni folosesc canalele de comunicatie care existau deja inainte ca ei sa se nasca. Ei se judeca si se victimizeaza reciproc , se barfesc unii pe altii, cu prietenii sau cu alte persoane , de multe ori in locuri sordide, cum ar fii un bar. Ei isi invrajbesc propriile rude si chiar se bucura de acest lucru. Acumuleaza astfel otrava emotionala, pe care le-o transmit apoi copiilor lor. “ Uite ca mi-a facut taica-tau. Sa nu te porti niciodata ca el. Toti barbatii sunt asa, toate femeile sunt pe dincolo”. Asa este educatia pe care o dam oamenilor pe care ar trebui sa-i iubim cel mai mult, propriilor nostrii copii, prietenilor nostri, partenerilor nostri de viata.
Pe calea fricii exista atat de multe conditii, atatea asteptari si atatea obligatii incat noi ajungem sa cream o sumedenie de reguli numai pentru a ne proteja impotriva durerii emotionale. Adevarul este ca nu ar trebui sa existe nici un fel de reguli. Aceste reguli afecteaza calitatea canalelor de comunicatie dintre noi, caci cine se teme se minte. Daca te astepti ca eu sa ma port intr-un anumit fel, eu ma voi simti obligat sa ma port in acest fel, dare eu nu sunt asa. Daca ma port asa cum sunt eu , tu te vei simti ranit, te vei infuria pe mine.de aceea, prefer sa te mint, caci ma tem de judecata ta. Ma tem ca vei da vina pe mine, ca o sa ma condamni, ca o sa ma pedepsesti. Si de fiecare data cand iti vei reaminti, ma vei pedepsi din nou, pentru aceiasi gresala comisa candva.
Nu se poate vorbi de justitie decat pe calea iubirii. Daca faci o gresala, platesti o singura data pentru ea, si daca te iubesti cu adevarat, inveti ceva din greseala comisa. Pe calea fricii nu exista dreptate. Cine greseste plateste de o mie de ori pentru gresala comisa. Aceasta tactica da nastere unui sentiment de nedreptate si creeaza multe rani emotionale, care vor conduce mai devreme sau mai tarziu la esec. Oamenii fac o drama din orice, inclusiv din lucruri absolut minore. Aceste drame reprezinta esenta relatiilor specifice iadului, iar explicatia este ca ele au la baza teama.
Orice relatie este alcatuita din doua jumatati. Jumatate sunteti chiar dumneavoastra, iar cealalta jumatate este fiul, fiica, tatal, mama, prietenul sau partenerul/ partenera dumneavoastra de cuplu. Intr-o relatie, nimeni nu este responsabil decat pentru propria sa jumatate, nu si pentru cealalta. Nu conteaza cat de apropiat sunteti sau cat de puternica este iubirea dumneavoastra pentru cealalta jumatate; cert este ca nu aveti cum sa fiti responsabil pentru felul in care gandeste celalalt. Acesta este adevarul. Cum procedam insa noi? Noi ne asumam responsibilitatea pentru cealalta jumatate si asezam astfel relatia noastra pe bazele fricii, ale dramei, ale razboiului controlului, adica ale iadului.
Razboiul controlului, specific oamenilor, se datoreaza faptului ca acestia nu se respecta reciproc. Adevarul este ca noi nu stim ce este iubirea. Relatiile dintre noi au la baza egoismul, nu iubirea. Singurul lucru de care avem nevoie sunt acele doze mici care ne fac sa ne simtim bine. Lipsa respectului conduce la razboiul controlului, caci fiecare partener se simte responsabil pentru celalalt. Eu nu te pot controla pentru ca nu te respect. Ma simt responsabil pentru tine, caci orice te afecteaza pe tine ma va rani pe mine mai devreme sau mai tarziu , si doresc sa evit durerea. Daca vad ca tu nu esti responsabil la randul tau, te voi bate la cap in toate felurile posibile astfel incat sa devii responsabil, dar “ responsabil” din punctul meu personal de vedere. Asta nu inseamna ca punctul meu de vedere este corect.
Asta se intampla atunci cand mergem pe calea fricii. Lipsa respectului ne face sa ne comportam ca si cum celalalt nu ar fii suficient de bun sau de destept ca sa-si dea seama singur ce este bine si ce este rau pentru el. Pornim de la premisa ca celalalt nu este suficient de puternic pentru a-si asuma singur responsibilitatea pentru propria sa persoana. Noi preluam controlul si spunem:” Lasa-ma pe mine sa am grija de tine”, “Fa cutare lucru sau nu fa cutare lucru”. Ne reprimam astfel jumatatea si incercam sa preluam controlul asupra intregii relatii, care mai este rolul tau? Nici o relatie nu poate functiona in acest fel.
Daca acceptam rolul celeilalte jumatati, noi putem crea impreuna si ne putem bucura de cel mai frumos vis. Nu trebuie sa uitam insa ca cealalta parte are propriile ei vise , propria ei vointa , iar noi nu-i putem controla visele,oricat de mult am incerca.De aceea,avem o singura optiune-putem fie sa cream un conflict,adica un razboi al controlului,fie ca devenim un partener si sa formam impreuna o echipa.Daca intre noi nu exista conceptul de echipa,conflictul este inevitabil.Daca veti privi relatia dumneavoastra de cuplu ca pe o echipa,ea se va imbunatati pe loc.
Cine merge pe calea iubirii daruieste mai mult decat primeste.Evident,el se iubeste suficient de mult pe sine pentru a nu le permite oamenilor egoisti sa profite de el.Asemenea oameni nu doresc sa se razbune,dar sunt suficient de fermi de la inceput.Ei ii spun partenerului lor-,,Nu-mi place sa profiti de mine,nu suport lipsa de respect sau de amabilitate.Nu am nevoie sa fiu abuzat verbal,emotional sau fizic.Nu-mi place sa te ascult injurand tot timpul.Asta nu inseamna ca eu sunt mai bun decat tine,dar iubesc frumusetea,imi place sa rad,sa ma distrez,sa iubesc.Nu sunt egoist,dar nu-mi place sa am tot timpul alaturi o victima.Asta nu inseamna ca nu te iubesc,dar eu nu-mi pot asuma responsibilitatea pentru visele tale.Daca vrei sa ramai alaturi de mine,Parazitului tau ii va fi greu sa reziste,caci nu am de gand sa reactionez la necazurile tale inventate”.
Aceasta atitudine nu are nimic de-a face cu egoismul,ci este consecinta fireasca a iubirii de sine.Egoismul,controlul si teama sunt capabile sa ruine orice relatie.Generozitatea,libertatea si iubirea sunt capabile sa creeze cea mai frumoasa relatie intre toate-o relatie de iubire fara sfarsit.
Arta iubirii incepe cu noi insine.Primul pas consta in a deveni constienti,in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis.Cine intelege acest lucru,devine responsabil pentru partea sa din relatie,adica pentru el insusi.Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie,el o poate controla cu usurinta.Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta parte a relatiei.Daca il/o respectam cu adevarat,noi vom intelege ca partenerul/partenera noastra,sau prietenul,fiul,mama,toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lde relatie.Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate,relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte.Noi nu vom avea parte de un razboi in families au cuplu.
Mai departe,daca intelegem ce insemna iubirea si ce inseamna teama,putem deveni constienti de felul in care ne comunicam visul altor persoane.Calitatea comunicarii nostre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment,de racordarea corpului nostrum emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii.Chiar daca ne aflam pe calea fricii,prin simpla constientizare a acestui lucru,noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii.Este o optiune personala.
In sfarsit,daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine,si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra,vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta a omului,Arta Iubirii.
Noi putem vorbi despre iubire si putem scrie o mie de carti despre ea,dar iubirea difera pentru fiecare om in parte,caci ea trebuie mai intai experimentata.Iubirea nu este un concept,ci o stare de fapt,o modalitate de a actiona.Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune.Singura cale care conduce la suferinta este teama de actiune.
Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea.Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam;este suficient doar sa o practicam.Practica este cea care creeaza indragostitul/a.
TOT CE STIU DESPRE IUBIRE,ESTE CA IUBIREA E TOTUL.
