Poemul răsuflărilor tale
Vreau să-mi miroasă mâinile a o singură femeie,
m-am trezit bolnav de răsuflările tale,
Am adormit dorindu-mi să te strâng în brațe,
să mă inunde răsuflarea ta,
să nu mai respir aer, ci aer amestecat cu tine,
M-am îmbolnavit de tot ce-i al tău,
de ochi, de lumini, de lentile,
M-am îmbolnăvit de mâinile tale timide,
Ai apărut, așa, într-o iarnă, simplă
ca o lumină de vals,
Până și gheața de sub tălpi îmi șoptește,
sărut-o, iubește-o, sărut-o,
Vreau să mă distilez lângă tine,
dar vreau să mă distilez ușor, încet,
Pentru că ochii mă dor de ochii tăi,
buzele mă dor de buzele tale,
Pentru că mâinile mă dor de trupul tău,
M-am trezit bolnav de răsuflările tale,
de tine
Și acum îmi dau seama,
de ce vreau,
Să-mi miroasă mâinile a o singura femeie.