skip to main |
skip to sidebar
E noapte si visez....................
Cand in coltul cald al ochiului imi plange un strop de tristete, incerc sa-l absorb in ochi de teama sa nu ma innorez.
Cand imi cade agale capul in palme incerc sa desenez o harta a amintirilor ce ma duce in gara clipelor fara nume.
Cand mi se taie respiratia, transpir cu un nod in gat si simt ca vreau sa imi inchizi gura cu buzele tale si sa ma inec cu aburul din tine.
Cand ma tem ca asta e ultimul minut pe pamant, ametesc si sarut crinul alb pe care l-am protejat cu sute de mangaieri.
Cand gem de singuratate, ma inteapa inima asa cum ma agita furia unei rataciri.
Cand sunt convinsa ca m-ai salvat de ritmul meu obosit, ma racesc toata, inchid ochii si ma vad mireasa intr-o ruina care rezista contra furtunii.
Cand tremur ca un balon de sapun purtat de un curent, iau pulsul unui vis si imi promit ca maine ma intorc la tine, unde rasaritul inseamna un cadou.
Cand adorm, imi danseaza somnul pe tarmul congelat pe care tu m-ai facut muza.
Cand rad, ma dedic zborului unui pescarus si ma grabesc sa ajung acolo unde stiu ca te duci tu.
Cand mi-e dor sa ma joc revad marea pe care nu am putut sa o cuprind in ochi.
Cand revad stralucirea de gheata retraiesc momentul in care marea s-a mai sarat cu o lacrima. Cand ma plang de o durere de picioare stiu ca praful din vant s-a ridicat in urma mea cand am ravnit la malurile pe care mi-am recapatat 20 de ani.
Cand umbra unei zile sterge singuratatea unei vieti in care nu mi-am gasit casa incep sa inchid ochii peste tot. De pe muntele de scoici pe care le-am adunat din palma ta ,dau drumul unui zambet !.
Ma imprastii peste valuri si cutreier locurile in care am sfintit o poveste de dragoste. Tu te vei trezi, iar eu te voi face sa crezi…Voi fi pretutindeni sa-ti spun ca te iubesc.
Peste tot unde m-ai invatat sa sper…sa daruiesc. Nimic nu mai e la fel, mai ales de cand am sarutat lacrimile ingerilor. Si iti dau cuvantul ca nu mi-as dori sa fiu in alt loc, decat in cel in care mi-ai aratat ca ma astepti sa ma iubesti !
Si te voi tine strans in brate si visez
Sunt ametita... de dor... mi-e dor sa zbor si sa cant... mi-e dor sa ard si sa ma lovesc de stele... mi-e dor sa imi pun tampla pe norii cei albi si sa adorm visand cu tine....
si, da... mi-e dor sa adun dintre valuri perle si nestemate pe care sa le asez la capataiul zilei si s-o plang asteptand un nou rasarit, cu ochii atintiti in zare...
sunt bolnava... de dor... mi-e dor sa cad cu fulgii de zapada si sa devin poveste pe buzele tale...mi-e dor de-o inmugurire...de vara imi este dor...de-o toamna pe alei... mi-e dor sa ghicesc soaptele tale si sa ghicesc daca ai sa vii intr-un tarziu, mereu surazator si vesel...
mi-e dor sa numar clipele cu tine... sa le numar si sa le adun ca si cum ar fi cele mai pretioase lucruri din lume...
eh... sunt eu... de dor si de zbor fierbinte... in sfarsit... mi-e dor...
Cu grijă am să-ţi stric peretele opac al inimii.
Am să pătrund în vecinicia sufletului.
Neliniştită voi studia fiecare sentiment.
Cu lacrimile mele îţi voi şterge durerile.
Cu zîmbetul meu îţi voi înflori bucuria.
Paşii mei îţi vor lăsa trăiri,o viaţă nouă.
O viaţă în care întregul va fi sacrificat dragostei.
Apoi cu nerăbdare mă voi refugia în lume.
Am să mă uit în ochii tăi dulci.
Cu sclipiri în priviri îţi voi şopti:
„Te iubesc”
Tu,te vei adresa ca uneii străine:
„Cine eşti , ce doreşti ?”
Mirată am să înţeleg că te-am făcut fericit din-ăuntrul inimii ,
Uitînd de mine.
Cu lacrimi îţi voi şopti :
„Te iubesc„
Tu indiferent,te vei întoarce şi îţi vei continua drumul.
Drumul creat din flori.
Flori create din lacrimi.
În jurul inimii mele vor începe să crească spini.
Ştiu,că cineva va putea să-mi strice peretele din spini al inimii.
Aşa cum am făcut eu.
Dar nu voi permite.
Fiindcă
Te iubesc...
Sunt singurul actor ce a ramas pe scena
Aproape-ncremenit in linistea deplina
La tampla mi se zbate suparator, o vena
Necontenit ma-ntreb daca am avut vreo vina...
Am calculat cu grija chiar fiecare pas
Am impletit cu grija si gesturi si expresii
Esecul m-a lasat far' de putere-n glas
In minte am ciorchine de umbre si depresii
Tangoul de iubire mi-a-ntunecat gandirea
Si-am ignorat semeata meschinii spectatori
Aplauzele false imi confirmau menirea
Mi-atribuiam coroane de lauri si de flori.
In inocenta mea uitasem ca in viata
Se numara amorul sarind din doi in doi
Iar in cosmarul propriu dansam cu o paiata
Care purta in sine o inima de sloi.
O taraiam cu truda pe ritmul pasional
Necugetand la ziua cea neagra a istovirii
Ma ruineaza astazi acordul de final
Prea mare a fost jertfa ce-am inchinat iubirii.
Sa-mi spui daca ma mai iubesti
Si amintirile-ti mai sunt clare
Si flacara daca s-a stins
In pom...daca mai sunt petale...
Sa-mi spui de pescarusii-ntreaba
De ale noastre-mbratisari
Si daca marea se mai uita
Dup-ale noastre sarutari
Sa-mi spui de iarba inca-i verde
Pe pajistea ce ne-am iubit
Privighetori de ne mai canta
Din zori si pina-n asfintit
Sa-mi spui de ploaia ne mai plange
A noastre certuri patimase
Si daca doru-mi poposit-a
In brate de iubire stoarse
Eu spun atat:nu-mi este bine
Si-aici e iarba si sunt flori
Dar asteptarea rau ma doare
Sunt doar suspin si lungi chemari...
Dragostea este ca un edificiu,iar piatra care sta la temelia acestuia este iubirea, si fiecare zi care trece este inca o caramida pusa la temelia lui. Dar dintr-o singura greseala poate dintr-o vorba spusa in vant, edificiul ce cu greu l-ai cladit, se poate darama, si atunci iti va lua poate mult timp ca sa reconstruiesti ceea ce ai daramat.
motto: CU SPERANTA CA INGERII INVING MEREU ATAT TIMP CAT EXISTA DRAGOSTE ,,
Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.
Ciudat este ca nu stii daca acum visezi, daca acum este doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv.
Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor?
Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.
O speranta nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta...a pierit, poate, demult...Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate...hmm...o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi
Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip...poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip...
Tu m-ai tezit cu-o lacrima fierbinte
Ce mi-a cazut pe-obraz pe cand te aplecai ....
Sa ma saruti si...fara de cuvinte,
Plangand te-am strans in brate caci...plecai
Si printre lacrimi calde si suspine,
Tu mi-ai jurat atunci c-ai sa revii,
ca viata-ti va fi goala fara mine,
si...oriunde voi fi, ma vei gasii!!
Si ai plecat.....
Far' sa privesti in urma!!
Lasind doar urma de parfum ce o iubeam,
Si amintirea dragostei prea scurte.....
Si lacrimi grele-n ochi caci te pierdeam!!
Mi-atat de greu..... Si-atat de frig acum
...Fara caldura imbratisarii tale
si ratacesc insingurata, plangand...
Fara speranta regasirii tale.....!!
Daca ai fi un trandafir ........dimineata m-as transforma in roua, picaturile sa curga lin pe petalele catifelate si pure ca intr-un dulce sarut de dimineata........mai tirziu m-as transforma intr-o adiere calda ce te va legana duios ca intr-un dans la bucuriei, al vietii........apoi m-as transforma in soare, ca razele ce le voi trimite sa te incalzeasca intr-o calda si lunga imbratisare toata ziua .......si seara te-as pune linga inima mea , sa simti ce puternic bate intr-un ritm ametitor de dragoste, sa-ti tina de cald in noptile reci , sa fiu invaluita de parfumul tau frumos, sa las spini sa ma intepe usor, sa stiu ca esti linga mine, sa fiu sigura cind ma voi trezii .......ca vei fi..........linga mine, dulce trandafir...
Cand iubesti cu adevarat, iti doresti sa fii mereu cu persoana minunata care te face sa simti ca plutesti. Cand esti in bratele celui drag, simti ca esti in siguranta, ca nimic rau nu ti se poate intampla, ca dispar problemele, supararile, durerile, necazurile... Cand cel drag iti zambeste, se lumineaza totul in jurul tau si iti doresti sa-l vezi zambind mereu pt tine; cand e trist, ti se intuneca sufletul, esti trista ca si el si incerci sa faci totul pt a-i alunga tristetea si a-l vedea zambind iar. Cand iubim, uitam ce inseamna egoismul si rautatea si facem sacrificii pt a-l vedea fericit pe cel care il iubim, pe cel pe care il acceptam in viata noastra, cu defectele si calitatile lui.
E minunat sa iubesti! Uneori, insa, trebuie sa renunti, sa te indepartezi; pt a-i darui fericirea si linistea de care are nevoie, dispari din viata lui, desi simti ca sufletul iti moare si doare cumplit sa nu-l mai poti vedea, sa nu-i mai poti auzi vocea... Nu toti suntem atat de norocosi incat sa iubim, sa fim iubiti si sa ramanem alaturi de cel care ne face sa simtim ca traim cu adevarat; altfel...doar existam.
Ma uitam in jur.. cautam un umar, un sprijin. De multe ori nu-l mai vad, am obosit..nu mai vad drumul cel lung.. pe care am pornit.. Am ajuns la rascruce, nu vad semnul.. nu vad nimic din ce mi-ai povestit..Trebuia sa-mi dau seama ca asa v-a fi..
Te-am "citit"..pareai un povestitor mediocru.. Nu trebuia sa ma incred in tine.Trebuia sa pornesc orbeste. Sa nu mai intorc privirea.. sa te urmaresc.. sa vad daca e bine.. M-ai incurcat. Stiam cand am inceput sa urc.. Stiam sau cel putin asa credeam. Te stiam langa mine.. te stiam acolo..
Dar ai ales sa fugi.. sa alergi pe calea cealalta..de care mi-ai spus pe soptite..Recunosc, atunci nu am inteles sau nu am vrut sa pricep ce-mi sopteai..Of.. eram tanara.. plina de sperante.cum sa te cred??
M-ai incurcat.. mi-ai oferit ceva si nu am stiut daca e bine sau nu sa primesc..
Despre cine vorbesc??
Ei na.. despre destinul meu, al tau, al lor..Cel care ne sopteste, ne indruma pasii.. dar noi ne incapatanam sa nu il bagam in seama.. Dar , ce e scris .. in stele.. e al tau.. Se adevereste, vrei nu vrei.. Ce a inceput cu "A fost odata" se sfarseste..Si el stie . Si-ti spune.
Dar nu vezi drumul..calea..te ascunzi.. precum strutul.. daca tu nu vezi.. iti zici "ei nu o sa mi se intample tocmai mie"..si na ti-a pus o piedica .. de-a lungul drumului..te-ai trezit tocmai langa semnul pe care nu-l vedeai sau.. te minteai ca nu-l vezi..Ei si??...
Ai aparut de nicaieri,
mi-ai sarutat lacrimile,
mi-ai imbratisat trupul
m-ai facut mireasa sufletului tau,
si mi-ai jurat iubire fara de sfarsit...
Mi-ai daruit zambetul tau,
lacrimile ti se topeau cand ma sarutai,
trupul iti tremura de dorinta,
si ocrotiti de ingeri... ne iubeam...
Doua suflete pereche,
s-au regasit printre oameni,
s-au iubit in linistea noptii
si intr-o zi... mi-ai lasat doar amintirile
si ai plecat fara sa intorci privirea...
Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.
Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv.
Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor?
Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.
O speranta nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta...a pierit, poate, demult...Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate...hmm...o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi
Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip...poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip...
Opreşte-ţi palmele fierbinţi
pe pleoapele-mi prea ude,
să uit că înc-o dată minţi,
să nu mai vad pe unde
m-am risipit în multe lacrimi,
m-am prefăcut în fade vise;
reinventează-mă din patimi
ale iubirilor ucise..
Oglinda mă reflect-un vis,
ce-n mâinile-i încătuşate
cuprinde o bucată din abis:
am să te-nvăţ de toate,
cum să te minţi că ţi-e frumos,
că viaţa-i bucurie,
că fără rostul-i cu folos -
că ai dinnou copilărie.
Nu mă trezi din vis, drumeţe,
oglinda-i tot ce sunt şi-am fost,
în ale ei mai multe feţe
îmi mai găsesc vreun rost..
E soare si frumos afara......totul infloreste in jur.......si sufletul nostru odata cu natura.....si totusi.....un coltisor e trist........e trist pt ca isi doreste ceva......ceva ce nu a avut niciodata.....dar pt care timpul a trecut...
a trecut timpul plimbarilor prin parc de mina cu iubitul .....a imbratisarilor......a saruturilor pe bancile din parc.....de ce nu am avut parte de ele????.....buna intrebare.....de ce imi doresc acum???....si mai buna intrebare.....m-am gindit sa-mi inchid sufletul cu un lacat mare si greu......o fi bine.....o fi rau???? poate asa nu o sa mai simt durere....sau dorinta....o fi lasitate.....sau...realitate??? sa-mi las sufletul liber sau sa-l inchid si sa-mi accept conditia??? sper sa pot afla intr-o zi....cit mai curind....raspunsul.....imi e teama sa nu faca aripi sufletul si sa nu mai am ce face....va zbura fara sa imi ceara voie.....
Sa poti fugi, oarecum, sa sfidezi timpul.
Fug! ... Ca sa ce?... Sa imi treaca mai repede trecutul sau ca sa-mi grabesc viitorul?
Cert este ca pot. M-am pregatit pentru asta. Da. ...
