Cu grijă am să-ţi stric peretele opac al inimii.
Am să pătrund în vecinicia sufletului.
Neliniştită voi studia fiecare sentiment.
Cu lacrimile mele îţi voi şterge durerile.
Cu zîmbetul meu îţi voi înflori bucuria.
Paşii mei îţi vor lăsa trăiri,o viaţă nouă.
O viaţă în care întregul va fi sacrificat dragostei.
Apoi cu nerăbdare mă voi refugia în lume.
Am să mă uit în ochii tăi dulci.
Cu sclipiri în priviri îţi voi şopti:
„Te iubesc”
Tu,te vei adresa ca uneii străine:
„Cine eşti , ce doreşti ?”
Mirată am să înţeleg că te-am făcut fericit din-ăuntrul inimii ,
Uitînd de mine.
Cu lacrimi îţi voi şopti :
„Te iubesc„
Tu indiferent,te vei întoarce şi îţi vei continua drumul.
Drumul creat din flori.
Flori create din lacrimi.
În jurul inimii mele vor începe să crească spini.
Ştiu,că cineva va putea să-mi strice peretele din spini al inimii.
Aşa cum am făcut eu.
Dar nu voi permite.
Fiindcă
Te iubesc...