Opreşte-ţi palmele fierbinţi
pe pleoapele-mi prea ude,
să uit că înc-o dată minţi,
să nu mai vad pe unde
m-am risipit în multe lacrimi,
m-am prefăcut în fade vise;
reinventează-mă din patimi
ale iubirilor ucise..
Oglinda mă reflect-un vis,
ce-n mâinile-i încătuşate
cuprinde o bucată din abis:
am să te-nvăţ de toate,
cum să te minţi că ţi-e frumos,
că viaţa-i bucurie,
că fără rostul-i cu folos -
că ai dinnou copilărie.
Nu mă trezi din vis, drumeţe,
oglinda-i tot ce sunt şi-am fost,
în ale ei mai multe feţe
îmi mai găsesc vreun rost..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu