marți, 29 aprilie 2008


...iubesc.In tot sufletul meu exista dragoste.Cand inchid ochii e multa lumina, cand ii deschid orice zi e duminica-dimineata, cu soare, cafea,clatite.
...cand zambesc, lucrurile imi zambesc inapoi.
...tot ce ating cu privirea se minuneaza si ma minuneaza.
Daca iubesti, ai ochi pentru iubire.Daca nu iubesti, ai nevoie de cineva care sa-ti stranga mana, sa-ti spuna ca exista, ca ii e dor de tine chiar daca nu te cunoaste asa cum ai vrea tu.
....asculta...undeva bate cealalta inima a ta.

-intre patru ochi cum e?
-tensiune, discretie, echilibru, senzatie...
-ai ceva de spus?
- intre patru ochi!
paradox...
din ochi curge iubirea.lacrimi dulci.
in ochi se aduna tristetea.sare amara.
in ochi ne oglindim ce avem.in ochi ne ascundem si ce nu avem.
ochii sunt cei care vad...stam cu ochii treji si cand dormim...
ochii decid daca inima a murit.inima e moarta cand ochii nu mai vad.
daca ma privesti din profil un ochi va fi al tau, vesnic, iar celalalt al meu...
cei care vad nu stiu sa priveasca intotdeauna... cei care privesc prea mult nu stiu sa mai vada!

duminică, 27 aprilie 2008

Lacrima mea




A aprins o lumânare albă
Şi mi-a luminat sufletul!
De ce plângem
Când trebuie să ne bucurăm?
De ce întoarcem spatele
Când trebuie să deschidem braţele?
De ce ne astupăm urechile
Când muzica trebuie să ne inunde?
De ce închidem ochii
Când vedem lumina?
De ce ne înghiţim vorbele
Când avem ce spune?
De ce nu mirosim floarea
Care se deschide pentru noi?
De ce ne temem
Că pierdem Iubirea?
EA este-n noi
Chiar dacă ne vindem sufletul!
E curcubeul pe care-l aude orbul,
Muzica pe care-o vede surdul,
Poezia pe care-o dansează mutul,
Sculptura pe care-o cântă şchiopul,
Hora-nvârtită de versurile ciungului…
E lacrima rouă
Flacără a lumânării,
Albă, mereu albă,
Ce-mi va lumina veşnic
Sufletul…
TU.

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Sa nu te-ncrezi!

Sa nu te-ncrezi, te rog fierbinte
In roua de pe flori.
Dar nici in dulcile cuvinte
A celor muritori.
Sa nu te-ncrezi in ce straluce
Si pare-asa frumos,
Frum`setea trece si se duce
Ca tot ce-i de prisos.
Sa nu te-ncrezi in vrabioara
Ce-ti bate iarna-n geam,
O vei primi, dar, primavara
Te va lasa orfan.
In vantul care sufla rece
Si-n praful ce il vezi,
In umbre si in tot ce trece,
Iti spun, sa nu te-ncrezi.
Sa nu te-ncrezi prea mult in altii,
Chiar daca te iubesc.
Adeseori pana si fratii
La greu te parasesc.
Sa nu te-ncrezi nici chiar in tine
Sau in frumosu-ti dar.
De cate ori vrand sa faci bine
Te-ai inselat amar?