Nu mă-treba nimic in toamna asta
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram…
Fă focul si preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, nici un cuvânt…
Vreau să mă simt la tine ca acasă
inseraţi etichete aldine
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt…
Invăluită-n straie de culcare
Aşează-mi-te-alaturea c-un ghem
Si deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele sub pasi, cum gem…
Fereşte-mă in preajma ta de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie…
Si nu mă intreba in noaptea asta
De ce mă inspăimântă frunzele…(
sâmbătă, 24 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu