Luase foc orizontul,
Si aprinsese chiar si marea.
Totul e rosu-n jur,
Oameni, cladiri, copaci.
E straniu si apasator,
De parca toate-asteapta
Sa se aprinda iar si iar
Sa arda pana-n temelii
Si sa se faca jar.
Inima-mi s-a aprins si ea,
De dor de tine doar, nu altceva.
De dor de-al tau sarut,
De dor de ochii tai.
Si nu pot stinge focul
Pana n-am sa te vad cumva,
Dar nu in vis, himera,
Aievea vreau sa fii.
Sa pot sa-ti mangai fruntea
Si sa te strang in brate.
Sa-ti simt suflarea calda
Si pieptul cum framanta
Doar de dorinti nebune,
Dar tainice si-adanci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu