Cum, sa raman aicea singur, podoaba mea de crini si lauri?
Cand pentru vin si pentru tine mai am in san un pumn de aur.
Hai, vin’ sa ne-adapam tristetea si setea cea far’ de-alinare
Cu vin stravechi de pergamute la hanul din rascucea-n zare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul din care bei infrigurata
L-a faurit candva olarul din tarna unui trup de fata?
L-a faurit candva olarul cel stapanit de Duhul Rau
Din tarna unui trup de fata frumos si cald ca trupul tau.
Imbalzameaza-te, iubito, ca un altar, cu mirodenii
Cat ochii plini iti sunt de lacrimi, cat zarea-i plina de vedenii,
Atat cat drumurile vietii mai au pe margini bucurii,
Caci maine in zadar vei bate la porti de suflete pustii.
Iubeste-ma acum, caci anii de nazuinti ne-or pune frauri
Iar zilele vietii noastre se duc ca undele pe rauri.
Iar trupul tau ce-mi este astazi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumetii pe la hanuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu